DOCUMENTE ETNOISTORICE INEDITE DIN SECOLUL AL XIX-IEA

În cultura română, etnoistoria este o disciplină aflată încă în fază de pionierat. Studii teoretice sau aplicate sunt foarte puţine. Cu toate acestea, istoricii români au observat de timpuriu necesitatea abordării etnologiei, în formă restrânsă, a folclorului, ca ramură auxiliară a istoriei. Din păcate, însă, nimeni nu a încercat, până în prezent, să realizeze o sinteză de etnoistorie românească. Asemenea încercări, mai mult sau mai puţin reuşite, există însă în alte culturi.

Etnoistoria se ocupă cu investigarea şi cercetarea datelor oferite de tradiţia populară privitoare la momente, personalităţi, stări de lucruri etc, dintr-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, pentru a le putea oferi ca documente auxiliare studiilor istorice propriu-zise. Prin aceasta se poate aduce o substanţială contribuţie istorică globală, pluridimensională. Coroborarea datelor furnizate de documentele etnoistorice, cu cele oferite de documentele istorice propriu-zise, constituie o premiză majoră în elucidarea şi aprofundarea adevărului istoric.

În veacul al XIX-lea, o serie de cărturari români s-au îndreptat spre masele populare, încercând să salveze ceea ce se mai putea salva din zestrea spirituală a acestora. O bună parte din ei au realizat culegeri de folclor, care constituie adevărate pietre de temelie în domeniul respectiv. Alţii au emis, prin instituţiile în cadrul cărora îşi desfăşurau activitatea, o serie de chestionare, urmărind ca, prin răspunderile ce aveau să primească, să-şi fundamenteze anumite teorii, idei etc. Demnă de semnalat în acest sens este lucrarea lui>>>>>

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: