Este proverbul pe care-l rostesc nedreptatitii, oamenii pe care judecatile omenesti i-au lasat nemultumiti. Dumnezeu ramane ultima instanta de apel, dreptatea desavarsita, bazata pe atotstiinta si impartialitate. Judecatorii lumesti nu ajung intotdeauna la adevarata dreptate; fie ca nu cunosc intreg adevarul din lipsa de probe, fie ca nu vreau sa-l recunoasca datorita unor interese ori manevre de culise, fie ca sunt neputinciosi din motive mai mult sau mai putin cunoscute omului de rand. Peste judecatori si peste judecati, peste reclamatii si inculpati, peste martori si peste avocati, este Dumnezeu, Care stie si vede toate, iar cu a Sa putere, mai devreme sau mai tarziu, face dreptatea de care cei multi au atata nevoie. Cati nu soptesc in gand sau printre dinti, ori urla-n dansii nedreptatea ce li se face si spun napastuitorilor sau judecatorilor lor, asemenea Sfantului Pavel: „Te va bate Dumnezeu, perete varuit „. (Fapt.,XXIII, 3) ! Asadar, Dumnezeu in atotstiinta si atotputernicia Sa, nu lasa nepedepsit raul si nerasplatit binele. Tocmai prin aceasta isi arata unul dintre cele mai de seama atribute ale fiintei Sale: dreptatea ! Aici apare insa un alt aspect al problemei: cand intervine Dumnezeu sa faca dreptate, sa pedepseasca sau sa rasplateasca ? Pentru omul inceputului de secol XXI este de neinteles proverbul in discutie. El ar vrea ca totul sa fie>>>>>
Comentariile sunt închise.
____________________________________
ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA 